andreony
[admin]
 Din: bucharest
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 1062
|
|
INTERNET
6.1 DEFINIŢIE. CONCEPTE DE BAZĂ
Internet-ul este la ora actuală cea mai importantă reţea mondială de calculatoare. Ea nu are o dată precisă a apariţiei, rezultând în urma interconectării a mii de utilizatori, din toată lumea, fiind de fapt o reţea de reţele.
ÃŽn anul 1969, Departamentul Apărării al S.U.A. a lansat un proiect numit ARPANET (ARPA - Advanced Research Project Administration = Administraţia pentru proiecte de cercetare avansată; NET = reţea). Scopul său era de a conecta departamentul, cu cercetătorii în domeniul militar dintr-un anumit număr de universităţi, pentru un schimb mai rapid de informaţii. Ca urmare a succesului realizat, la sfârşitul anilor ’70, U.S. National Science Foundation (Fundaţia Naţională de Ştiinţă din S.U.A. - NSF), a organizat o nouă reţea, numită CSNET. La aceasta se puteau conecta pentru diferite servicii (în general poştă electronică , universităţile care nu aveau contracte cu Departamentul Apărării, deci conexiune la ARPANET. Impactul asupra lumii a fost atât de puternic, încât, ca urmare a cererilor crescânde de conectare, NSF-ul a creat o nouă reţea, numită NSFNET. NSFNET-ul era bazată pe supercalculatoarele existente în 6 oraşe ale S.U.A., fiecare legate la un calculator mai mic, acestea din urmă formând o subreţea. De asemenea, NSF a finanţat aproximativ 20 de reţele regionale, permiţând în acest fel interconectarea a mii de utilizatori (universităţi, biblioteci, laboratoare etc.). ÃŽn urma acestei creşteri exponenţiale a utilizatorilor, această reţea de reţele a început să fie privită ca un internet, respectiv “INTERNET-ulâ€Â?.
Dintre facilităţile “oferiteâ€Â? de reţeaua Internet menţionăm: servicii de poştă electronică (e-mail), conversaţii în regim permanent (talk - uri), obţinerea de informaţii (serviciul World Wide Web - WWW), servicii de ştiri, transfer de date etc.
Pentru apelarea acestor servicii este necesară existenţa unui soft care să permită navigarea pe Internet. Printre cele mai utilizate programe de acest tip (browser Internet) sunt Internet Explorer (produs de Microsoft) şi Netscape Navigator (produs de firma Netscape Communications Corporation).
ÃŽn reţeaua Internet există o multitudine de calculatoare legate între ele. Aceste calculatoare, însă, se împart în două categorii: calculatoare client (sau gazdă şi calculatoare server. Acestea din urmă au rolul de a răspunde cererilor primite de la calculatoarele client şi de a contacta alte calculatoare de tip server. Fiecare calculator conectat la Internet (numit şi calculator gazdă - host -) este identificat prin intermediul unui număr unic, pentru a putea fi deosebit de celelalte. Acest număr este alcătuit din patru părţi, de exemplu “111.22.33.77â€Â?, prin intermediu său putând fi accesată gazda. Deoarece reţinerea acestor numere este destul de dificilă, majoritatea calculatoarelor au şi un nume, cu care este mult mai uşor de operat. La rândul său acesta este format din mai multe părţi, separate prin puncte, de exemplu “tibiscus.info.eduâ€Â?. Pentru apelarea unui calculator (prin intermediul numărului sau numelui) este necesară existenţa unui specializat în “navigareâ€Â?.
6.2. MIC DICŢIONAR TERMINOLOGIC
Browser : program de navigare, care permite realizarea unei legături cu un server din Internet, pentru vizualizarea şi salvarea datelor accesate;
Download : transfer de date din Internet pe calculatorul local;
e-mail : poştă electronică;
File : protocol pentru accesarea unui fişier local de pe hard disk;
ftp : (File Transfer Protocol) protocol pentru transferul de - fişiere;
gopher : protocol pentru încărcarea fişierelor text;
homepage : prima pagină a unui document web, indicând locul iniţial al documentului;
Host : (gazdă numele calculatorului care se doreşte a fi accesat;
HTML : (HyperText Markup Language) limbaj care permite crearea şi accesare a paginilor web;
http : (HyperText Transfer Protocol) protocol de transfer şi legătură între mai multe pagini web;
hyperlink : porţiune dintr-o pagină web, care permite accesarea directă a unei alte pagini web, imagini etc.;
mailto : protocol pentru transmitere de poştă electronică prin intermediul unui program de navigare;
News : protocol pentru accesarea unui server de ştiri;
pagină web : fişier text sau HTML, care poate fi vizualizat de un browser;
telnet : protocol pentru conectare la distanţă pentru conversaţii;
URL : (Uniform Resource Locator) adresa (individuală a unei pagini web;
website : colecţie de pagini şi documente web, cu o anumită legătură între ele;
WWW : (World Wide Web) parte a Internet-ului, constând dintr-o colecţie de documente, situate pe diferite calculatoare.
6.3. NOŢIUNI GENERALE DESPRE WORLD WIDE WEB
World Wide Web (cunoscut şi ca WWW, Web sau W3) este un serviciu de informaţii de tip hipertext folosit la navigarea pe Internet. Folosind acest serviciu nu este necesar să se ştie, să se memoreze sau să se cunoască adrese şi nume de fişiere putându-se ajunge pe server-e a căror adresă nu a fost cunoscută. WWW permite navigarea printre documente legate între ele, prin selectarea elementelor marcate numite legături hipertext (hypertext links - în general, cuvinte sau asociaţii de cuvinte subliniate) sau a hiperlegăturilor (hyperlinks - în general, imagini sau icoane). Prin selectarea unei hiperlegături se pot vizualiza informaţiile care ne interesează sub forma unei pagini web; din această pagină se poate selecta un alt subiect şi să se vizualizeze astfel informaţia asociată paginii web anterioare, tot sub forma unei pagini web. ÃŽn acest fel se poate naviga de pe un document din Internet pe un altul de-a lungul computerelor gazdă (host) răspândite prin Internet. Aceasta cale uşoară de navigare prin Internet este ceea ce face din World Wide Web, probabil, una din cele mai uşoare instrumente pentru folosirea Internet - ului.
6.4. NOŢIUNI GENERALE DESPRE FTP
Reţeaua Internet conţine milioane de fişiere accesibile public - domenii publice, programe demonstrative, cărţi, poze, fişiere de sunet, informaţii privind aproape orice subiect. Toate aceste fişiere pot fi transferate local (pe calculatorul propriu.), folosind serviciul FTP (File Transfer Protocol - protocol de transfer al fişierelor). FTP-ul este un protocol care asigură un standard comun pentru mutarea fişierelor de la un computer la altul de-a lungul unei reţele.
Serviciul FTP permite intrarea în structura de directoare a unui calculator ce se află legat în reţeaua Internet, crearea de directoare, importarea de fişiere sau punerea de fişiere în directoarele acestor calculatoare, mutarea de fişiere între directoarele calculatorului, redenumire, ştergere de fişiere.
Transferurile de fişiere sunt întotdeauna iniţiate de către client şi pot fi executate in mod ASCII sau in mod binar.
Calculatorul care suportă toate aceste funcţii (care poate fi accesat la distanţă este un server FTP sau un aşa numit FTP Site; fiecare server FTP are o adresă proprie cu care poate fi accesat in Internet. ÃŽn plus, este necesar un soft care ştie să se conecteze şi să suporte comenzile FTP dorite (Netonizer, FTP Explorer, CuteFTP, WSFTP).
Pentru a putea accesa server-ul FTP, pe lângă adresa server-ului, trebuie să avem un nume de utilizator şi o parolă. Administratorul server-ului acordă clienţilor care intenţionează să acceseze server-ul FTP un cont pe server-ul respectiv, cont care cuprinde numele de utilizator, parola şi anumite drepturi de acces; numele de utilizator şi parola sunt cerute la conectare.
Conectarea la un sever FTP se poate face în două moduri:
Conectarea in Mod Anonim :
Dacă nu există un cont special pe un server de FTP, legătura se poate realiza prin conectare drept utilizator Anonymous . Acest utilizator nu are parolă, deci este accesibil oricui şi dă acces restrâns la resursele server-ului de FTP respectiv. Accesul este numai la citire şi se văd numai o parte din informaţiile existente pe acel server (informaţii de domeniu public).
Conectarea cu Nume de Utilizator şi Parolă
Dacă se doreşte un acces mai larg pe un server FTP trebuie să existe un cont acordat de către administratorul server-ului FTP. Odată obţinut acest cont se poate realiza conectarea la acel server FTP, având drepturile acordate de administrator la crearea contului, drepturi, bineînţeles, mai largi decât pentru un utilizator Anonymous.
6.5. NAVIGAREA PE WEB
Conectarea la serviciul WWW se face prin lansarea în execuţie a browser-ului Web. Odată lansat în execuţie se realizează încărcarea automată a unei pagini Web. Pentru deschiderea unei pagini Web, calculatoarele aflate în interacţiune schimbă între ele diverse informaţii ajungându-se în final la pagina Web dorită. Fiecărei pagini Web îi este asociată o adresă unică numită Universal Resource Locator (Locator universal de resurse) sau pe scurt URL. O adresă Web arată în felul următor:
Ea este alcătuită din două zone:
a) protocolul;
b) adresa calculatorului unde pagina Web ce se doreşte a fi accesată este stocată.
ÃŽn exemplul de mai sus protocolul folosit de browser-ul Web este http care provine de la HTTP - Hypertext Transfer Protocol (protocolul de transferare a hipertextului) şi se găseşte situat în stânga celor două slashuri (//). Toate calculatoarele ce se află în reţeaua Internet comunică între ele prin intermediul unor reguli impuse de protocoale.
Un browser Web poate utiliza mai multe protocoale, dar nu într-o singură adresă. Iată câteva dintre acestea: ftp, gopher, mailto, news, telnet, etc. ÃŽntotdeauna protocolul este separat de adresa paginii Web prin două slashuri (“//â€Â?).
Adresa paginii Web sau a calculatorului ce găzduieşte această pagină (numit în general server) este prezentată aproape întotdeauna sub o formă prietenoasă. De fapt în spatele acestei forme foarte prietenoase se găseşte adevărata adresă a server-ului care este formată din patru grupe a câte maxim trei cifre fiecare. Pentru exemplul nostru adevărata adresă a paginii Web principale (home page) a server-ului Yahoo este 205.217.231.67 De fapt această înşiruire de numere este folosită de calculatorul client (calculatorul care solicită conectarea la o anumită pagină Web) în comunicarea cu celelalte calculatoare din reţeaua Internet. Adresa este împărţită şi ea în mai multe zone. ÃŽn general atunci când se doreşte accesarea unei pagini diferite de pagina principală a unui server, adresa este mai lungă decât cea prezentată mai sus. Deocamdată ne vom rezuma doar la acest exemplu pentru a înţelege mai bine adresa unei pagini Web, urmând ca la secţiunea de probleme comentate să abordăm şi alte exemple. Se observă că adresa (URL- ul) este împărţită în trei părţi separate de punct. Prima parte - www - ne informează că s-a apelat la serviciul WWW, în a două parte se găseşte numele instituţiei sau a subreţelei apelate, iar în ultima parte se găseşte sufixul care identifică tipul de instituţie. Sufixele se împart în două mari categorii: cu trei litere respectiv cu două litere. Sufixele cu trei litere împart reţeaua în zone după tipul de instituţie, iar cele cu două litere împart reţeaua în zone geografice.
Exemple de sufixe:
Sufix - Tipul instituţiei:
com - firmă comercială;
edu - instituţie educaţională;
gov - agenţie guvernamentală;
mil - zonă militară;
org - zonă a unei organizaţii neguvernamentale;
net - furnizor de servicii Internet.
Sufix - Zona geografică:
au - Australia;
uk - Marea Britanie;
us - USA;
ro - România;
it - Italia;
de - Germania.
6.6. INTERNET EXPLORER
Unul din cele mai utilizate browser-e de Internet este aplicaţia Internet Explorer. Acest program, este livrat odată cu kit-ul de instalare al interfeţei grafice Windows. Aplicaţia Internet Explorer este un produs al firmei Microsoft şi este un instrument perfect de navigare. Faţă de versiunile anterioare Internet Explorer 5.5 are o interfaţă grafică îmbunătăţită şi o viteză de încărcare a paginilor web mai mare.
6.6.1. Elemente de utilizare Internet Explorer
Lansarea în execuţie se realizează din submeniul Programs ¾® Internet Explorer sau printr-un dublu click pe icoana “The Internetâ€Â?, aferentă acestei aplicaţii, situată pe desktop.
Ca urmare, pe ecranul monitorului va fi afişată fereastra acestei aplicaţii (figura 5.2.), în spaţiul de lucru afişÃƒÆ’¢ndu-se pagina dată ca implicită la încărcare (pentru cazul de mai jos home page-ul site-uluiYahoo).
ÃŽn partea superioară a ferestrei, se găsesc elemente specifice unei aplicaţii Windows, precum şi elemente specifice acestei aplicaţii (figura 5.3.).
Bara de unelte conţine următoarele butoane:
Butonul Back execută un salt la pagina vizitată anterior. Forward execută un salt la pagina următoare (valabil doar după activarea cel puţin o dată a comenzii Back.
Oprirea încărcării unei pagini web se face cu ajutorul butonului Stop. Refresh reîncarcă pagina web ce este specificată în linia de adrese. Butonul Home efectuează încărcarea paginii definite ca fiind implicită (home page-ului). Search permite căutarea pe internet folosind server-ul firmei Microsoft Corporation. Afişarea grupul Favorites ce conţine adresele paginilor web cel mai des utilizate se face prin intermediul butonului Favorites. Print permite tipărirea paginii web afişate pe ecran. Schimbarea dimensiunii caracterelor din pagina web afişată se obţine cu butonul Font. Mail permite verificare poştei electronice, respectiv trimiterea de mail-uri.
6.7. NETSCAPE NAVIGATOR
Vom prezenta în continuare un alt program de navigare pe Internet (browser) - Netscape Navigator Gold. Aplicaţia Netscape Navigator este un produs al firmei Netscape Communications şi este unul dintre cele mai răspândite programe de navigare. Faţă de versiunile anterioare prezintă o interfaţă grafică mai bună şi permite utilizatorului mai multe facilităţi.
6.7.1. Elemente de utilizare Netscape Navigator
Lansarea în execuţie se realizează din submeniul Programs ¾® Netscape Navigator Gold ¾® Netscape Navigator Gold , sau printr-un dublu click pe icoana “Netscape Navigator Goldâ€Â?, aferentă acestei aplicaţii, situată pe desktop.
Ca urmare, pe ecranul monitorului va fi afişată fereastra acestei aplicaţii (figura 27), în spaţiul de lucru afişÃƒÆ’¢ndu-se pagina dată ca implicită la încărcare (pentru cazul de mai jos home page-ul server-ului Alta Vista).
ÃŽn parte superioară a ferestrei, se găsesc elemente specifice unei aplicaţii Windows, precum şi elemente specifice acestei aplicaţii (figura 28).
Bara de unelte conţine următoarele butoane:
Back execută un salt la pagina vizitată anterior. Butonul Forward execută un salt la pagina următoare (valabil doar după activarea cel puţin o dată a comenzii Back. încărcarea paginii definite ca fiind implicită (home page-ului) se efectuează prin intermediul butonului Home. Edit permite editarea de pagini web. Reîncărcarea paginii web ce este specificată în linia de adrese se face cu butonul Reload. Images permite încărcarea imaginilor într-o pagină web dacă acestea nu au fost încărcate automat. Deschiderea unei noi pagini web prin specificarea adresei acesteia se realizează prin butonul Open. Print permite tipărirea paginii web afişate pe ecran. Butonul Find permite căutarea pe internet folosind server-ul firmei Netscape Communications. Stop opreşte încărcarea unei pagini web.
6.8 POŞTA ELECTRONICĂ
Poşta electronică (electronic mail, e-mail) este numele unui serviciu care semnifică utilizarea unei reţele pentru transmiterea şi recepţionarea de mesaje. Programele de poştă electronică au următoarele funcţii de bază:
compunerea, respectiv crearea mesajelor şi răspunsurilor. Se poate face prin editoare specializate de text sau folosind editorul încorporat;
transferul, respectiv deplasarea mesajului de la emiţător la receptor. Constă în stabilirea unei conexiuni între calculatorul emiţător şi cel receptor sau un calculator intermediar, emiterea mesajului şi apoi eliberarea conexiunii;
raportarea, respectiv informarea emiţătorului despre ce s-a întâmplat cu mesajul: a fost livrat sau respins, sau s-a pierdut; afişarea, respectiv citirea mesajului de către receptor;
dispoziţia, respectiv acţiunea receptorului după ce a citit mesajul.
Există la ora actuală o multitudine de sisteme de poştă electronică şi de aceea a transmite mesaje care tranzitează aceste sisteme poate deveni o problemă. Pentru evitarea acestei situaţii, s-au impus standarde - cel puţin la nivel de mesaje compuse din texte ASCII - care traduc mesajele dintr-un sistem într-altul.
Aceste standarde se aplică unei combinaţii de hard (dispozitive) şi soft (programe) ce alcătuiesc o poartă de comunicaţie, care are drept scop traducerea mesajelor dintr-un sistem de poştă electronică în altul. Aceste porţi sunt transparente pentru utilizatorul obişnuit.
111.3.1 Mesajul de poştă electronică
Un mesaj de poştă electronică este compus întotdeauna din următoarele părţi:
antetul mesajului (header, limba engleză;
corpul mesajului.
Dacă partea principală, din punct de vedere al conţinutului, este corpul mesajului, creat fie cu un editor de texte specializat (gen Word) fie cu editorul încorporat al sistemului de poştă electronică, antetul este partea care descrie circuitul mesajului de la emiţător la receptor. De aceea, antetul va conţine:
adresa emiţătorului;
subiectul mesajului;
adresa receptorului.
Aceasta este forma în care utilizatorul vede conţinutul antetului mesajului, în realitate, din punct de vedere fizic, antetul este mai complex şi conţine părţi care specifică suportului fizic al transmisiei care este expeditorul şi destinatarul mesajului, informaţii care sunt utilizate de programul de poştă electronică şi de calculatoarele din reţea pentru a realiza transferul mesajului.
Un concept modern legat de poşta electronică este distincţia între mesaj şi plic. Plicul încapsulează mesajul şi cuprinde toate informaţiile necesare transportului mesajului: destinaţia, adresa, prioritatea, nivelul de securitate. Calculatoarele intermediare, care transferă mesajul între emiţător şi receptor, folosesc plicul pentru rutarea mesajului, într-un mod similar acţiunii unui oficiu poştal.
Unele programe de poştă electronică nu fac probleme la transmiterea fişierelor ASCII, dar pentru fişiere create cu programul Word (sau alte editoare sofisticate de text, programe de calcul tabelar, imagini, sunete, etc.) este posibil ca transmiterea să nu redea fidel receptorului, mesajul care a fost generat de emiţător. Pentru aceste fişiere, transmisia necesită întâi transformarea din informaţii codificate pe 8 biţi în fişiere pe 7 biţi, la recepţie fiind urmat acelaşi procedeu însă în ordine inversă.
Având în vedere că mesajele de poştă electronică sunt transmise printr-o reţea de calculatoare ce pot fi întinse de-a lungul întregului glob (dacă se apelează de exemplu la Internet), timpul necesar ca mesajul să ajungă la destinatar depinde de distanţa până la acesta, nu în linie dreaptă ci pe rutele ce compun legătura, în acelaşi timp, durata este influenţată de calitatea (parametrii) liniei, segmentele care compun legătura fiind compuse din linii de calităţi diferite iar calitatea globală este dată de cel mai slab segment.
La recepţionarea mesajelor, ele sunt depuse, pe calculatorul receptorului, într-o cutie poştală al cărei conţinut este verificat periodic pentru a vedea ce mesaje s-au primit şi a citi conţinutul lor. Aceste mesaje pot fi apoi:
şterse;
copiate în calculator, fiind păstrate pentru utilizări ulterioare;
arhivate, pentru eventuale utilizări ulterioare;
retransmise, pentru transmiterea la alţi utilizatori;
returnate, fie în forma primită fie prin elaborarea unui răspuns.
_______________________________________
------ eVoLuTiOn ------
|
|
