andreony
[admin]
 Din: bucharest
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 1062
|
|
3. COMPONENTE HARDWARE
Placa de reţea
Placa de reţea este un ansamblu de circuite integrate şi alte componente, care împreună cu anumite programe incluse în memorii de pe placă asigură legătura între cablul de reţea şi calculator.
La calculatorul sursă, au ca rol convertirea informaţiilor sosite pe magistrala de date, sub forma a 8-16-32 biţi de date, în semnale electrice/optice, sub forma unei succesiuni de biţi care va parcurge cablul de reţea; la calculatorul destinaţie are loc procesul invers, înainte de demararea procesului de transfer, cele două plăci corespondente realizează o negociere asupra parametrilor operaţiei de transfer: dimensiunea grupurilor de date, viteza de transmitere, modalitatea de conformare a primirii şi momentul trimiterii ei, etc.
Un alt rol important al plăcii de reţea este gestiunea adresei de reţea a calculatorului respectiv, adică al modalităţii prin care fiecare server sau staţie client se identifică fată de celelalte calculatoare.
Cablul de reţea
Legarea calculatoarelor în reţea se face de cele mai multe ori utilizând ca suport fizic al legăturii un anumit tip de cablu. Din multitudinea de cabluri utilizate, se disting trei categorii principale:
cablul coaxial;
cablul torsadat;
cablul de fibră optică.
Cablul coaxial constă într-un fir central din cupru, înconjurat de un înveliş izolator, apoi un strat de ecranare a semnalelor parazite format dintr-o plasă metalică, iar la exterior o cămaşă de protecţie. Cea mai uzuală asemănare a sa este cablul TV, de care diferă doar prin parametrii electrici. Firul central este cel care transportă semnalul electric, adică datele, în timp ce plasa metalică protejează firul central de influenţa zgomotului (semnalelor parazite din jur) şi a diafoniei (interferenţa cu un posibil fir alăturat).
Cablul coaxial se prezintă în două forme, anume cablul subţire (thinnet), mai uşor şi flexibil, având cea 0,6 cm diametru, o impedanţă de 50 ohmi, permiţând transmiterea semnalului la max. 185 m, care se poate lega direct la placa de reţea prin conector, şi respectiv cablul gros (thicknet), având cea 1,2 cm grosime, mai greu şi mai dificil de folosit, care permite transmiterea semnalului la max. 500 m, legat de calculator printr-un dispozitiv numit transceiver şi utilizat cel mai frecvent pentru a realiza o conexiune (numită backbone) la nivel de etaj sau de coloană în cadrul unei clădiri, care leagă mai multe reţele constituite din cablu subţire.
Cablul torsadat (twisted pair) este un cablu compus din două fire de cupru, izolate, răsucite după o anumită specificaţie. Există cablu torsadat neecranat (UTP, Unshielded Twisted Pair), la care firele sunt introduse într-un înveliş neecrant, asigurând o transmitere corectă a datelor până la 100 metri, şi cablu ecranat (STP, Shielded Twisted Pair), la care firele ecranate între ele şi faţă de mediu printr-o folie, ceea ce permite o lungime mai mare a cablului.
Cablul de fibră optică asigură transmiterea datelor prin impulsuri luminoase modulate. Cablul este alcătuit din fibre optice, fiecare fibră având un cilindru foarte subţire de sticlă (uneori plastic), utilizat pentru a transmite semnalul într-o anumită direcţie, înconjurat de o armătură de asemenea din sticlă, protejat de un strat de material plastic pentru rigidizare. Un cablu se compune din mai multe fibre, întărite mecanic prin utilizarea unui înveliş din kevlar. Avantajele utilizării fibrei optice sunt date de viteza foarte mare de transmitere a informaţiei (uzual 1000 Mbps, dar funcţionează fără probleme şi la 1 Gbps) şi de imposibilitatea interceptării semnalelor deoarece nu radiază în jur. Dezavantajele majore sunt, deocamdată, preţul mai mare ca al cablului electric şi tehnologia de conectare care este destul de pretenţioasă.
Mufa de reţea
Legarea calculatoarelor în reţea se face prin intermediul cablului, care are la capetele sale mufe (conectori). Există următoarele tipuri de mufe legate la cablu:
conectorul de cablu BNC. Este mufa care este legată (lipită, sertizată direct de cablul coaxial; conectorul BNC în T. Este mufa care leagă conectorul anterior de placa de reţea, şi se numeşte în T din cauza formei sale: la cele două laturi superioare se leagă cablul iar la piciorul literei se leagă calculatorul prin intermediul plăcii de reţea;
Conectorul tubular BNC
Când se doreşte prelungirea unui cablu prea scurt, această operaţie se poate executa instalând pe cablu o mufă numită conector tubular BNC, continuată cu o altă bucată de cablu. Utilizarea acestei metode nu este tocmai cea mai indicată deoarece conectorul introduce o atenuare a semnalului şi astfel parametrii de lucru ai reţelei au de suferit. Este de preferat a se utiliza un cablu de lungime mai mare decât un conector.
Repetorul
Pentru prelungirea unui cablu prea scurt, reţeaua poate folosi un conector tubular BNC. Aşa cum s-a prezentat anterior însă, din cauza scăderii parametrilor semnalului electric, metoda nu este cea mai avantajoasă. Ca alternativă, pe cablu se poate monta un dispozitiv numit repetor, care pe lângă posibilitatea de prelungire mai oferă şi o amplificare a semnalului electric, dar nu permite un volum mare al traficului de date.
Puntea (bridge)
O altă soluţie pentru extinderea unei reţele o constituie utilizarea unei punţi. Aceasta permite în plus faţă de un repetor un control mai bun al traficului de date, deoarece foloseşte o tehnică de memorare a adreselor calculatoarelor din reţea, prin care tine minte care este calea prin care un pachet de date ajunge la calculatorul destinaţie, ceea ce duce ia scăderea traficului din reţea.
Routerul
Dacă puntea are un nivel de inteligenţă mai mare decât un repetor, deoarece poate dirija pachetele pe anumite trasee, un router este şi mai evoluat deoarece nu numai că recunoaşte traseul ce trebuie urmat de un pachet, ci şi tipul de protocol de transmitere şi care din căile posibile este cea mai potrivită, funcţie de încărcarea reţelei.
Poarta de interconectare
La legarea între ele a mai multor reţele diferite, pot apărea probleme de incompatibilitate. Acestea sunt eliminate de porţile de interconectare (gateways) care modifică datele sosite dintr-o reţea prin eliminarea componentelor legate de protocolul din reţeaua sursă, apoi reface datele conform cerinţelor protocoalelor din reţeaua unde trebuie să ajungă datele.
Terminatorul
Când calculatoarele sunt legate în reţea, pe cablu circulă semnale electrice sau optice. Semnalele electrice care ajung la capătul cablului de reţea se vor întoarce şi vor continua să se propage de-a lungul cablului, ceea ce ar duce evident la alterarea informaţiilor din cauza suprapunerii de semnale. Pentru a preveni o astfel de acţiune nedorită, la capătul liber al cablului se montează un conector numit terminator, care are rolul de a absorbi semnalele libere.
Reţeaua fără fir
Exprimarea de „reţea fără fir" nu este chiar corectă, deoarece face referire la o reţea clasică, extinsă prin înglobarea unor conexiuni fără fir. Acestea pot proveni fie din existenţa unei nevoi de mărire a reţelei existente pentru un timp scurt, fie din asigurarea unor linii de rezervă, fie pentru a asigura legătura cu o subreţea instalată în locuri aglomerate sau pentru a deservi utilizatori cu grad mare de mobilitate.
Reţelele fără fir pot fi locale (într-o clădire), caz în care stabilesc legătura între calculatoare prin unde radio, infraroşii sau laser, şi echipamente de legătură numite transceivere; reţele locale extinse (între clădiri), caz în care folosesc unde radio cu spectru împrăştiat, şi calculatoare mobile, care folosesc ca suport al transmisiei serviciile de telefonie mobilă.
Concentratorul
La conectarea mai multor calculatoare în topologie stea, în centrul reţelei este dispus un echipament numit concentrator (hub), având rolul de a lega fiecare calculator de nodul central. Concentratoarele pot fi active, dacă ele au şi rol de a amplifica semnalul electric (caz în care trebuie alimentate de la reţeaua electrică sau pasive, dacă doar leagă fizic calculatoarele.
Transceiverul
Este o componentă utilizată pentru realizarea legăturii în reţea pentru reţelele cu cablu coaxial gros, cu rol de a transforma fluxul de date paralel de pe magistrala calculatorului în flux serial pe cablu, şi invers, aşa cum arată şi numele său (TRANSmitter/reCElVER, emiţător/receptor.
_______________________________________
------ eVoLuTiOn ------
|
|
